Bucium – Maria Doamna (Raresoaia)

March 12, 2010

Intotdeauna am avut o slabiciune aparte pentru Bucium πŸ™‚ Ii prind eu intr-o zi si live. Clipul e proaspat si melodia e excelenta, enjoy!



Vodpod videos no longer available.


Why are all the angels concealed ? (3)

February 26, 2010

E singura persoana pe care o urmaresc pe trilulilu. Cred ca am fost primul care m-am abonat la clipurile ei, acum mult timp, vreun an poate. E o fata foarte draguta si cu o voce de inger, din Alba Iulia. E o dovada vie ca seria din titlu va continua. Asta e una dintre inregistrarile ei mai vechi, enjoy πŸ™‚

Vodpod videos no longer available.

Folk Break

February 5, 2010

Am trecut acum vreo saptamana printr-o pasa foarte folk… and I don’t mean Ducu Bertzi folk, i mean mountain folk… ma rog, nici nu stiu daca exista stilul asta, sau daca se numeste asa, vorbesc de Rapa, de Amintiri cu haiduci, de Ma intorc si pasii-s grei, de ce canta Karma si Varf Carpatin… trei mostre in postul asta. Doua de la o tanti pe nume Carmen Ciocolata, care pana acum o saptamana nu stiam ca exista, dar ma bucur enorm ca am descoperit-o, are o voce superba, suava, sensibila, iar piesele ei sunt cutremurator de frumoase. Ultima de la sus-mentionatii, deja clasicii Varf Carpatin, dar o piesa care pentru mine a fost in prima auditie, pur instrumentala, intitulata Cantecul ploii. Enjoy all of them!

Vodpod videos no longer available. Vodpod videos no longer available. Vodpod videos no longer available.

Goana dupa fericire

February 5, 2010

Sevraj [2004] a fost ceva deosebit. Urmatorul pas am avut-o muuuuult timp pe playere/ipod in playlist. Vrrrrr e dementiala, nu poti sa nu te tavalesti de ras, e raraiala la maxim. Punk 4 life cu Adi Despot e geniala. I can go on forever. Ideea e ca Bitza a facut ceva deosebit. Si-a creat propriul stil pe care l-a intitulat urban soul.

In 2005 scoate Sinuciderea unui inger (il am si acum pe ipod si il ascult o data la fo doua luni) pe care si pana azi il consider cel mai bun album al lui si unul dintre cele mai bune albume romanesti. Ever. De fapt si neromanesti, nush, n-am cuvinte. In primul rand ca nu e nici o piesa sa nu-mi placa, ceea ce la mine e prea rar; are piesele uzuale de caterinca, dar pe langa ele sunt o seama de piese incredibil de soulful, de umane, Sinuciderea unui inger (trackul 2) te loveste prea brusc dupa intro, versurile sunt naucitoare, bucata lui L Doc de la CTC e apoteotica, combinatie intre versuri/mesaj/melodie/vocea lui, nu ma pot abtine sa nu pun versurile :

Ingerul tau se ascunde cand raul iese la suprafata
Dar sufletul tau raspunde la un graunte de bine in viata
Bun sau rau, simple concepte, tu sau eu traim dupa percepte
Compuse in zeci de legi de tigve destepte
Pur in esenta dar poate jur in dementa, dau coate
Dur in prezenta, dar, frate, jur nu cer clementa
Mi-asum proprile fapte, nu-s toate bune nu-s multe rele.
Nimeni nu poate spune pune frane pe a mea piele
Pe toate le-am simtit si am fost pedepsit cand am mintit.
Mi-am pandit sufletul, ingerul adoarme, demonul s-a trezit,
Dualitatea e fireasca, unele suflete ucid ca sa traiasca,
Unii traiesc ca sa iubeasca, cunosc fete care iubesc ca sa traiasca,
Dualitatea e fireasca, totusi omul mileniului trei nu vrea sa o recunoasca.
Bati la poarta Raiului cu focul iadului in atrii si-n ventricole,
Esti in fatza vadului dupa multe patimi si pericole.
Intinzi aripi albe sa te treaca haul,
Mintile slabe aleg sa mearga acolo de unde pleaca raul.
Ajungi jos, realizezi ca la testul final ai raspuns prost
Merita chestile lumesti sa le platesti tu le-ai spus prost
Sfintii prin ceremonii postum in cer devin mituri
E un bal mascat, demonii in costum de ingeri conduc spiritul
Nu te lasa invins de rau dar nici cuprins de bine
Nici tu nu te cunosti, candva vei fi surprins de tine…

Trebuie ascultate cu piesa in urechi… si continua albumul, la fel de incredibil… Strain in tara mea… Copii imbatraniti inainte de timp… cat pentru Rugaciune n-am cuvinte, n-a mai facut nimeni asa ceva inaintea lui si nici n-o sa faca dupa.

Pe N-o sa vezi cu Deliric 1 e a doua bucata la care nu ma pot abtine sa nu dau paste, pentru ca este geniala si pentru ca, macar partial, ma identific cu mesajul :

Asta e o lume de papusi cu sfori
De aia nu intru pe usi cu flori
Intru pe branci cu pusti sa impusc sus-pusi
Sa mori, acelasi pusti ce imprastii fiori la prostii chiori
Ce prostii vor s-auda de la povestitori
Mi-asum rol de trezitor prin protest fatza de cei ce te prostesc
Ca nu-i progres cand te pierzi in proces
Da’ nu vezi ca esti prea supus, liber presupus
Lejer condus de-un anonim lider
Cu pretul pus pe tine ca pe propriul produs
Principiul manipularii la coldus, hocus pocus
Ca se fura da’ hoti deloc nu-s
Vorbesc de libertate de exprimare
Prin mijloace limitate si extirpare de idei
D-aia cand copilul zice ce vrei
Sa-ti zica ca te stie de frica
Eu-i deschid ochii sa deschida gura sa te contrazica
Instruiesc, manevrele intuiesc
Idei insistituite in institutiile ?? cladesc caracter
Construiesc speranta, ii pregatesc pentru un alt nivel
Ca viitorul e altfel, le trebuie altfel decat cei ce-l vezi tu
Ignor majoritatea, reprezint restul
Cu pumul sus ce striga ‘Destul !’
Pe strada cu capul jos, sa crezi tu
Sunt crescut in foc, raspund la foc cu focuri
Treceti la loc la locuri, nu va bateti joc, nu-s jocuri
Nu ma schimb, nu dau nimic la schimb, nu-s trocuri
Sunt visul negru al societatii in declin
Sunt produsul fricii unei minti universale pline de venin
Sunt ultimul anticoirp dintr-un corp infectat
Ultimul antidot, ultimul imbold dintr-un cord
Ce a incetat sa bata regulat si se stinge
Nu semnez nici un pact, sa fie clar, nimeni nu m-atinge
Acum cand timpul ne-mpinge iminent spre impact
Intelect intact versus destin dictat invinge !

Balada cu feeling, saraca, de cate ori pica pe ipod si eram in tramvai era dezastru, ca desi reuseam sa ma abtin sa nu rad, zambeam cu gura pana la urechi, si se uitaΒ  tot tramvaiu la mine. Aripi frante, despre prietenie… ma identific cu ce se-aude pe piesa, am trait-o… bai, pana si panarama de Rezultatul unui consum e altfel, o simti ca-i altfel fata de toate melodiile de “mainile-n aer” create vreodata… si se incheie cu Razboi in doi, cu Butch, de pe care extrag a treia mostra lirica (si ultima) care pe mine ma da pe spate (mai ales combinata cu vocea lui Butch si cu melodia) :

Praf pe drum
Cand ma scutur imi spun
Nu e nimeni sa m-adune
cand sunt beat praf nu e nimeni sa ma-ndrume
Orice razboi e mai usor in doi
Nu-mi spune ca sentimentele au ruginit in noi
Armurile au cazut si-acum ochii mari si goi, varsa ploi
Sentimente patate de noroi se torn apoi
Amintiri transformate-n strigoi
Scrisori aruncate la gunoi, voi strange-n pumni ura
Imi va urla gura, va tremura mana
Asta-i razboiul meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una, intotdeauna
Cand vor pica din cer si soarele si luna!

Si desi n-am stiut niciodata sigur, simt, cred ca solo-ul/improvizatia de pian de pe Outro ii apartine lui Bitza, il si vad la pian; track-ul e genial, maiestria la pian evidenta. Cati dintre domnii hip-hopperi se pot lauda cu asa ceva, cati stiu macar sa cante la un instrument cat de cat, daramite sa scoata asa ceva ?

Am vorbit mult despre Sinuciderea unui inger pentru ca e, asa cum ziceam, preferatul meu, de departe. Au urmat Fapte Bune si Sufletul Orasului, good stuff, si-a pastrat stilul, nu s-a abatut. Si ajungem in 2010.


Stiu, postul se numeste Goana dupa fericire si io am scris o ora despre albumu de acu cinci ani. Sa-mi fie rusine ca-mi place. Am fost astazi si am cumparat GSP-ul care s-a vandut cu ultimul album al lui Bitza, Goana dupa fericire. Cred ca este prima oara cand ma duc, de buna voie si nesilit de nimeni si cumpar un album al unui artist doar de dragul de a sustine artistul. Ce, nu l-au pus pe torrente ? (nu m-am uitat, dar sunt sigur ca e acolo.) Dar un vers de-al lui imi staruie de mult in cap, cred ca de pe intro-ul de la SUI – “mai tarziu am multumit, normal / celor care au cumparat Sevraj in original”. Vreau sa incep sa fac, vorba lui, Fapte bune. Am ascultat albumul. Bun. Imi place foarte mult ca nu si-a schimbat stilul. Nu s-a manelizat, vorba cuiva de pe site-ul lui. Asa cum s-a manelizat curva de Puya, care acu cativa ani se dadea super baiat hardcore de cartier, si a ajuns sa cante de Revelion in Bamboo!!! Ce pana mea vrea sa fie “vreau sa vad toate fetele sus pe baaaaar / vreau sa vad toate tzatzele cum saaaaar cum saaaaar cum saaaaaar” ? Anyway, ca mi se face sila, revin la Bitza – si-a pastrat stilul, albumul nu il consider unul exceptional, dar bun este, in nota si linia ultimelor doua; reia o seama de idei si poante vechi, vine cu o seama de elemente noi; dar cel mai mult imi place faptul ca, fara sa se abata de la linia lui, a reusit o seama de experimente pe care nu le credeam posibile. Numele tau, care contine un sample din Oriunde te vei afla a Holograf suna excelent, e foarte tare sa-l auzi pe Bitza la versuri si pe Dan Bittman la refren πŸ™‚ Faptul ca a colaborat cu B-Real de la Cypress Hill e ^:)^ La fel, faptul ca a colaborat cu Artan mi se pare genial; si nu e vorba numai de ideea colaborarilor – piesele sunt reusite, sus-mentionatii se asorteaza cu Bitza, suna bine treaba. Experimente reusite. Bravo man.

Oricui vrea o gura de aer proaspat in peisajul liricii nonconformiste romanesti ii recomand sa cumpere albumul. Eu personal incerc de putin timp incoace si de acum inainte sa ma tin la curent cu activitatea mai “underground” (vai, si acum imi dau palme ca n-am stiut de Uniti sub tricolor la vremea respectiva, la sf. lui noiembrie… revin la albumul asta mai incolo), ca de concerte numai la Sala Palatului parca si io m-am saturat. Sunt cativa baieti precum Bitza, Spike, Nimeni Altu, Guess Who, si inca cativa, care au ceva de spus si merita ascultati, ei sunt generatia noua/tanara de hip-hopperi.

A, v-am zis ca omu joaca Heroes 5 ? πŸ˜€


Interludiu

February 5, 2010

Vodpod videos no longer available.
πŸ˜€
Imi place directia inspre care se indreapta hip-hop-ul romanesc, imi place momentumul de la momentul actual. Imi place ce au facut de-alde Cedry2k [Poezie Balistica], Spike [Ramanem Prieteni] si Guess Who [Locul Potrivit / Probe Audio] anul trecut, asta-i generatia noua de hip-hop, ERA SI CAZUL, ca de aia vechi mi s-a luat.
Cred ca am ascultat prea mult hip-hop luna trecuta, juma din albume se incadrau la genu asta, la familia, mafia, morometzii, parazitii, brugner, da hood justice, don baxter, grasu xxl & 10 grei, racla, il-egal, marijuana, sisu, deceneu, cheloo, codu penal, pacha man, ombladon, bitza, explicit, honey, si am obosit doar scriindu-i pe toti. Inmultit cu x albume (cu virgula), plus compilatii, tragem linie. Tot timpul am incurcat west coast-ul cu east coast-ul, nu mai stiu care-i gangsta rap si care-i old school, cert e ca si la noi cam la fel a fost imparteala – d-alde partea de sud care mai de care adunau bani ani golani veterani cu pistoale si pac pac si tarfe si combinatii, iar pe de alta parte de-alde racla selectionau sintagme savante si loveau cu lectii lingvistice. Undeva la mijloc se atingeau tangential subiecte serioase, sociale, de catre Parazitii si Morometii, dar si alea pierdute printr-o tona de piese de caterinca.
Imitatia romaneasca sus-mentionata de gangsta-rap nu e prea departe de manele – acelasi vocabular de 100 de cuvinte reluate si remixate si rearanjate la infinit, aceeasi smecherie fara masura (ma indoiesc ca 1% dintre ei chiar pot sa o back it up cu fapte), care mai de care nu frate, viata MEA a fost mai naspa si e atat de greu in cartier si tu nu intelegi frate si daca te prind iti sparg fata si imi slobozesc pistolul in tine si o fut pe ma-ta si fumam iarba in fiecare zi si… ai nu zau πŸ™‚ zau ca nu sunt departe de toate pitzipoancele de pe haifaiv care TOATE arata la fel, se imbraca la fel, se pozeaza la fel, dar toate daca le cauti sunt “originale, inegalate, adevarate, de tarfe invidiate”. Mi s-a luat, zau. Si singurul care a reusit sa iasa la suprafata in toata masa asta de sub-subcultura si sa faca ceva deosebit a fost Bitza.


RFS1 – MFT

February 5, 2010

Am ascultat incredibil de multa muzica in ultima luna. Au pus pe torrente toata colectia mft de la origini pana azi… ma uit retrospectiv, calcul rapid… cred ca peste vreo 150 de albume am ascultat luna trecuta. Si n-am terminat inca colectia, sunt pe la jumate, la 2004. Asta pe langa alte torente ascultate pe ipod… de la mafia si la familia si parazitii la vama veche si cassa locco si voltaj si cate si mai cate… am descoperit cu ocazia asta o multime de melodii si chiar de formatii de care nici nu auzisem, dar mi-au placut foarte mult. Random RFS, cu sau fara trilu:


Vama Veche – Am sa ma intorc barbat [2002]. Cel mai bun album al lor, continui sa sustin. One of the closest things we have to a rock opera, and a damn good one. Mi-aduc aminte cand am fost la concert, au cantat albumul… la Sala Palatului, era intr-un weekend, sambata, duminica era Phoenix, m-am intalnit cu Iulian sa-i dau niste chestii la PD sau cum naiba se numea materia aia cu 3 laburi pe semestru… si mi-am bagat unghia in gat ca auzisem prea tarziu de spectacolul de la Teatrul National (Am sa ma intorc barbat) si dup-aia nu l-au mai reluat, au fost doar cateva reprezentatii… albumul trece printr-un mix incredibil de sentimente si stari, imi amintesc ca intr-o perioada, in perioada epism-ului, fredonam des “Il urasc pe plutonier”… m-au marcat versurile alea, de fapt nu versurile, ci ce se ascunde in spatele lor… Albumul e un must-listen pentru cultura oricui.


Parazitii – Irefutabil [2002]. In continuare il consider cel mai bun album al lor. Cel mai matur. Cel mai serios.


Vank – Balada lu’ Clara Secretara de pe In haine noi [2002]. Cred ca-i cea mai “explicita” piesa a lor, very funny shit πŸ˜›

Vodpod videos no longer available.


Ghetto Clan – Il Cappo [2001]. Cred ca am ascultat cateva mii de albume la viata mea. Mii de formatii. Chestii de care nici n-a auzit lumea. Multe porcarii mi-au trecut pe la urechi, porcarii mari unele. Dar am reusit sa identific, in fine, cel mai prost album care a existat vreodata. De departe. DE DEPARTE. Niste tzaranetzi de la Cuca Macaii facand pe marii mafioti, hai ca incerc sa nu ma iau de accentul lor; dar pe langa faptul ca 90% din versuri nu rimeaza, 90% din timp nu pica pe beat, adica melodia canta si ei vorbesc fiecare in legea lui; deseori se intersecteaza la modul cel mai neplacut “rap-ul” cu refrenul; cat despre versuri, niste ineptii mai mari nu mi-a fost dat sa aud, refrene precum “orasul tau e-al tau/orasul meu e-al meu” repetat la infinit, nu, deci deja nu mai pot, ascultam pe de o parte de curiozitate, pe de alta parte din scarba la jumatatea melodiei dadeam Next. Albumu asta l-am scris aici ca sa NU-l ascultati. Mi-am irosit eu o ora din viata pentru toata lumea.


Alexandru Andries. Punct. Meseriasul blues-ului. Oricand o placere sa-l asculti.


Bitza – Sper ca n-o sa fiu eu de pe Sevraj [2004 ]. De pe albumul lui de debut, o piesa excelenta, ador aliteratiile lui si cum pica perfect pe un beat delicios de ciudat, iar mesajul (si imaginea creata de el) deloc de neglijat.

Vodpod videos no longer available.

O sa revin la Bitza in curand.


Indecent – Jos chilotii. Prima oara am primit melodia asta de la O. acum multi ani πŸ˜€ la fel de penala ca oricand, ia de-aici neamule hai jos chilotii pentru toate fetitele mele :

Vodpod videos no longer available.


Ca$$a Loco – Nimich 2 de pe De senzatie [2004]. Total altceva decat canta ei de obicei, fat frumos si sorel si vand fan and shit. Very powerful, very explicit, very true. Cred ca au scos 4 nimich-uri in cariera lor, imi place stilul asta de a-si refula toate frustrarile la modul concentrat in aceste piese… in rest pastrand stilul de tzacaneala, ca daca nu ne prostim innebunim. Here it is :

Vodpod videos no longer available.


Domnisoara Pogany – Kahani [2004]. Un incredibil mix de atmosferic, instrumental, oriental, ceva intre easy listening si ambiental, un mix foarte reusit, recomand cu caldura.


Marfar – Las-o ba, ca merge asa [2004]. II tineti minte ? πŸ™‚ Cu tanti Lina, cu Magadascar… ma indoiesc ca multa lume a ascultat tot albumul, ma indoiesc ca Romania a fost pregatita pentru Marfar. Caterinca de la inceput e tare, stridenta, poate prea stridenta. Deja laΒ  Perla inca glumim, totul e funny, dar se simte seriosul in spate. Lapte gros face tranzitia catre ultimele trei, caterinca se pierde ca un fum, iar ultimele trei trackuri sunt zguduitoare, una dupa alta. Cred ca cel mai mult m-a marcat (acum vreo cativa ani, cand am ascultat prima oara tot albumul) partea cu “Cea mai buna ascunzatoare-n care m-am ascuns / Sigur e de nepatruns / Niciodata n-o sa ma gaseasca nimeni / In mine m-am ascuns“… Dar nu pot sa elimin nici una, le pun pe toate trei aici.

Vodpod videos no longer available.

Vodpod videos no longer available.

Vodpod videos no longer available.


Sunday Peoples – Untold Stories [2003]. Sampling de bocete batranesti, efecte speciale, cafe-concert, totul inglobat intr-un chillout ca la carte.


Magica – Lightseeker [2004]. The closest thing we have to Nightwish. Tipa chiar are voce (nu e ea Tarja but then again nobody is). Pentru un prim album chiar ok. Uite o mostra, piesa se numeste Inluminata :

Vodpod videos no longer available.


B.U.G. Mafia – Unii sug p#%@ de pe Dupa blocuri [2000]. Daca ar fi sa aleg doar o piesa Mafia, asta ar fi. Stiu, e un interludiu. Stiu, jumate din cuvinte sunt cuvantul “pula”. Daca dam toata obscenitatea la o parte, ce ramane e un mesaj al dracului de simplu si al dracului de deep.

Vodpod videos no longer available.


Don Baxter – O sa fie bine de pe Singur [2004]. Mi-a placut intotdeauna Don Baxter. Nush de ce. Imi place si gata. Il consider subapreciat si subpopularizat. Uite o piesa pozitiva :

Vodpod videos no longer available.


Blackbeers – The sick note de pe Cuig [2004]. De Blackbeers am aflat acum cativa ani, am ascultat prea putin, imi place foarte mult ce fac, iar piesa ce urmeaza e geniala, ascultati cu atentie, extremely funny and very witty :

Vodpod videos no longer available.


Parazitii – Exprimare libera (full of H8 rmx) de pe Jos cenzura! [2004]. Imi place remixu. Combo rock-rap – my favorite πŸ˜€ Iar partea de rock accentueaza foarte bine caracterul dur al piesei.

Vodpod videos no longer available.


Unu’ – Mellowswing de pe Unu’ [2002]. N-ai zice ca e piesa romaneasca, cam acelasi soc pe care l-am incercat la Slang – Got stuff. Chillout, very nice stuff.

Vodpod videos no longer available.


Inchei cu Dana – Am nimic fara tine. Una din cele mai frumoase melodii din muzica romaneasca. Ever.

Vodpod videos no longer available.


Tudor Gheorghe @ Sala Palatului

December 21, 2009

Degeaba…?!


Sub titlul acesta, un nou spectacol marca Tudor Gheorghe. Undeva intre concert de colinde si protest politic, cu o farama de geniu.
Mi-e si greu in general sa vorbesc despre concerte. Sunt avid dupa concerte, le mananc pe paine. Si dupa, te intreaba lumea “cum a fost ?” Ce sa raspunzi… foarte tare ? mi-a placut ? “You should have been there!” Daca e o trupa populara, macar mai dai un playlist…


Cu atat mai greu mi-e sa vorbesc despre spectacolul asta. Instalat in sala. Pe scena – un arsenal intreg de scaune. Care usor-usor au fost ocupate de o armata de instrumentisti si de coristi, pe numele lor Filarmonica din Craiova. I-am mai vazut alaturi de Tudor Gheorghe, sunt extrem de talentati.


A inceput dur. Dur de tot. Armata de instrumentisti a bagat la inaintare divizia de infanterie, viorile, miscari foarte rapide si din ce in ce mai tari, oprite brusc de cate o bubuitura de toba. Pe un fundal creepy de inceput de thriller, o pustoaica de 6-7 ani cu o voce angelica canta “Vine vine primavara.” Dispare de pe scena, intra maestrul. Incepe direct cu “Pune tata steag la poarta.” Vocea lui puternica te inunda, instant goosebumps under the sweater. Canta despre cei care au murit acum 20 de ani in Bucuresti. Glumeste la un moment dat pe seama generatiei tinere, nascute dupa revolutie, zice “la un moment dat in urmatoarea melodie va fi un moment, sa fiti atenti la vecinii vostri mai in varsta sa le vedeti reactia”… si indeed, undeva in mijlocul melodiei corul intoneaza (fara cuvinte) “Partidul, Ceausescu, Romania”, doar cinci secunde, apoi revine la melodia initiala, suficient sa fie rumoare in sala, suficient sa se inteleaga ca nu trebuie sa uitam si ca “ai mici” trebuie sa stie si ei. Glumeste pe seama sa, aducandu-si aminte de cand il luau baietii la intrebari legat de cantecele sale, ce vrea sa zica “danseaza ursul romanesc”, alea alea… si dadea vina pe autori, pe de-alde paunescu, nush domne, sunt versurile lor, uite publicate, intrebati-i pe ei… zice acum cantecele care o sa urmeze sunt scrise de mine, nu mai pot sa dau vina pe nimeni. Cantece zguduitoare, prea serioase, prea mult pentru cine a venit pentru prima oara la un concert Tudor Gheorghe. Cantece mai vesele, precum Statornicie si Stare de fapt, funny, dar in care face misto prin repetitie de tot ce a insemnat clasa politica in Romania in ultimii 20 de ani. Mai o recitare, mai un cantec. Mai un moment de crunta sinceritate, mai o subtilitate. Usor usor o da inspre colinde. Canta Vin colindatorii. La un moment dat orchestra este sustinuta de chitari electrice. Da, Tudor Gheorghe si rockul. Orchestra, corul, chitarile electrice, totul gandit de T.G. Absolut genial. Recunoaste singur, viorile sunt foarte frumoase, dar uneori, unele mesaje nu pot fi transmise decat de tipatul unei chitari electrice. Si are dreptate. Se incurca la vreo doua melodii, dau vina pe emotii si pe faptul ca erau melodii complet noi; e Tudor Gheorghe, are voie, isi revine exemplar. Incheie magistral cu Florile Dalbe. Ca si la Iarna Simfonica, suna la fel ca pe album. Impecabil. La final D. was like “atat?!?” “au trecut doua ore!” “really?” “nici eu n-am simtit cand a trecut timpul.” “atat ?!?” “mai vrei, a ? :P” “da!” Si eu as mai fi vrut.


A fost un concert despre aducere aminte. Nu D., nu “s-a dat pe brazda pe la jumate”… a fost un concert care trebuie apreciat cap-coada. Titlul ala mare are la sfarsit un semn de exclamare si un semn de intrebare… a fost degeaba! a fost degeaba ?… A fost un concert despre speranta. A zis-o explicit, cand si-a exprimat increderea in generatia actuala, a fost ceva de genul i-a mentionat pe de-alde Mircea Dinescu, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu, Silviu Brucan… cand erau “razvratiti”, dupa 89, fiecare purta un pulover; acum au uitat de pulovere pentru ca au dat de costum… apoi zice ca cineva tanar va gasi acele pulovere si ca le va imbraca… a se intelege pentru o noua revolutie. A, si nu pot sa nu mentionez “bancul” pe care l-a zis la un moment dat, T.G. a zis ca a fost faza reala : “Am vazut doi copii care faceau un om de zapada. Am intrat in vorba cu ei si i-am intrebat ce fac acolo. Ei mi-au raspuns: il facem pe Boc.”


Am vazut fiecare spectacol pe care l-a facut Tudor Gheorghe in ultimii patru ani. Parca niciodata ca acum n-a fost mai in forta, mai sincer, mai puternic, mai autentic; vocea lui oscila intre abia soptit si strigate de durere. Nu a fost un concert de colinde, nici una din piese nu a fost colind. Ce a facut Tudor Gheorghe in spectacolul asta este, in muzica, the closest thing I’ve seen to what stand-up comedians do. Radem glumim, mai cantam un cantecel, o colinda, zdringhi zdringhi, si la mijloc ti-o strecoara. Subtil de multe ori. Si cine are urechi de auzit, se prinde.


Tudor Gheorghe – un poet care se neglijeaza pe sine, dupa cum l-a numit Adrian Paunescu. Singurul din peisajul muzicii romanesti caruia-i aplic fara nici o ezitare titulatura de artist, pentru ca ce face maestrul este cu adevarat arta. Aveam (si cand zic aveam… e la persoana I plural, nu singular) nevoie de concertul asta. Imi pare rau ca Sala Palatului n-a avut 22 de milioane de locuri.


Si nu dear, NU a fost degeaba. Asta a fost mesajul… cu inclinatie spre “faceti voi, astia tineri, in asa fel incat sa nu fi fost degeaba. i’m doing my part here on stage, you do your part.” Asta cred ca a fost mesajul. Nush ce sa mai zic. Multumesc, Tudor Gheorghe.